La 1 septembrie a demarat campania de citire în întregime a Bibliei, lansată de organizaţia Soul Survivor, din Marea Britanie, informează Christian Today.

Aproape 30.000 de tineri au luat parte vara aceasta la evenimentele oranizate de Soul Survivor şi 10.000 dintre aceştia şi-au luat angajamentul că vor citi întreaga Biblie, în cadrul programului de lectură Bible in One Year. Folosind traducerea New International Version a Bibliei şi comentariile unor autori creştini precum Mike Pilavachi, Andy Croft şi Ali Martin, participanţii la program vor putea urma zilnic indicaţiile de lectură, putând finaliza astfel citirea întregii Scripturi într-un an.

Comentarii scrise într-un limbaj accesibil tinerilor cunoscători ai limbii engleze sunt disponibile şi pe blogul thebibleinoneyear.wordpress.com.

Christian Today îl citează pe liderul de tineret Jon Jolly, care salută iniţiativa spunând că "deşi există numeroase planuri de citire a Bibliei şi o multitidine de note ajutătoare, este grozav că există o organizaie de tineret aşa de mare care să încurajeze tinerii să citească Biblia împreună."

sursa: semneletimpului.ro

Adolescenţii de azi învaţă la biserică doar să fie amabili cu ceilalţi oameni şi să se roage dacă dau de necaz, susţine Kenda Creasy Dean, profesoară la Princeton Theological Seminary. Biserica îi învaţă mai puţin despre Biblie şi mai mult despre o aşa-zisă „cultură a amabilităţii”. Un studiu major a arătat că adolescenţii sunt „aproape creştini” – ei cred în Dumnezeu, dar nu cred în doctrinele creştine, notează The Tennessean.

„Problema este că avem de-a face cu un mod incredibil de egoist de a te raporta la credinţă. Înseamnă că Dumnezeu este undeva, acolo, pentru ca să ne facă pe noi fericiţi”, observa Kenda Dean, autoarea cărţii Aproape creştini, bazată pe rezultatele unui studiu naţional despre tineri şi religie (cel mai mare studiu despre relaţia dintre tineri şi credinţa creştină, realizat vreodată în istoria Statelor Unite). Au fost intervievaţi 3.300 de adolescenţi şi tineri cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani, de pe întreg teritoriul SUA, membri ai unor biserici catolice şi protestante, conservatoare şi liberale.

Cercetătorii au descoperit că majoritatea adolescenţilor s-au îndreptat spre o nouă formă de creştinism, pe care ei au numit-o „deism terapeutic moralist”. Dumnezeu este perceput ca un consilier la care mergi pentru a fi ascultat sau pentru a primi sfaturi, consolare etc. Este o religie care „te ajută să te simţi bine”. „Altfel, Dumnezeu stă departe din calea ta”, consideră Kenda Dean.

De la ce vârstă este capabil să-l utilizeze corect? Când conştientizează că un astfel de telefon trebuie folosit într-un anume fel pentru a nu deveni nociv pentru sănătate?
Companiile producătoare de telefonie mobilă îşi prezintă adesea produsele ca fiind utile la orice vârstă. Dar sunt ele necesare celor mici? Copiii încep să ceară părinţilor un telefon mobil de la vârste din ce în ce mai mici. Dacă adolescenţii au într-o proporţie mare propriul telefon mobil, tendinţa este acum ca şi elevii din ciclul primar să aibă unul. Unii specialişti susţin însă că nu este indicat ca un copil de până la 11 ani să aibă un astfel de aparat. Alţi specialişti cred că este mai sigur ca abia după 16 ani să-l poată folosi. Desigur, decizia aparţine părinţilor, care trebuie să analizeze avantajele şi dezavantajele utilizării de către copil a unui telefon mobil.

Expunerea excesiva a copiilor de varsta mica in fata televizorului are efecte catastrofale asupra acestora dupa ce intra la scoala.
Cu toate ca impactul negativ al televizorului asupra copiilor este cunoscut de mult timp, studiul canadian care releva acest aspect reprezinta o premiera in domeniu. Publicat in Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine, acesta a fost realizat pe copii cu varste foarte mici si ofera evaluari foarte precise ale "pagubelor" produse.
La cercetare s-a lucrat timp de opt ani, pe un esantion de 1.314 copii. Parintii lor au acceptat sa precizeze timpul petrecut in fata televizorului de catre copiii lor, la varsta de 29 de luni, apoi la 53 de luni, iar invatatorii si profesorii le-au evaluat performantele scolare si psihosociale, dar si starea generala de sanatate.